Distinc¿ia dintre falsificare ¿i respingere în problema demarca¿iei la Karl Popper (ePub)

În ciuda criticilor teoriei falsificabilitații propuse de Karl Popper pentru demarcarea între știința și ne-știința, în principal pseudoștiința, acest criteriu este înca foarte util, și perfect valabil dupa perfecționarea lui de catre Popper și adepții lui. Mai mult, chiar și în versiunea sa inițiala, considerata de Lakatos ca "dogmatica", Popper nu a afirmat ca aceasta metodologie este un criteriu absolut de demarcare: un singur contra-exemplu nu este suficient pentru a falsifica o teorie; mai mult, o teorie poate fi salvata în mod legitim de falsificare prin introducerea unei ipoteze auxiliare. În comparație cu teoria lui Kuhn a revoluțiilor, de care el însuși s-a dezis ulterior transformând-o într-o teorie a "micro-revoluțiilor", consider ca metodologia de demarcare a lui Popper, împreuna cu dezvoltarea ulterioara propusa de acesta, inclusiv coroborarea și verosimilitudinea, deși imperfecta, nu numai ca este valabila și azi, dar este înca cea mai buna metodologie de demarcare. Pentru argumentare, m-am folosit de principalele lucrari ale lui Popper care trateaza aceasta problema, și a principalilor sai critici și susținatori. Dupa o scurta prezentare a lui Karl Popper, și o introducere în problema demarcației și metodologia falsificabilitații, trec în revista principalele critici aduse și argumentele susținatorilor sai, accentuând pe ideea ca Popper nu a pus niciodata semnul egalitații între falsificare și respingere. În final prezint propriile concluziile în aceasta problema.

CUPRINS

Abstract
Introducere
1 Problema demarcației
2 Pseudoștiința
3 Falsificabilitatea
4 Falsificare și respingere
5 Extinderea falsificabilitații
6 Critici ale falsificabilitații
7 Susțineri ale falsificabilitații
8 Tendința actuala
Concluzii
Bibliografie
Bibliografie primara
Bibliografie secundara

Data: 03.06.2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.10444.72329